Exerciții logopedice pentru copii de 3 ani: 10 jocuri pentru acasă

Ce ar trebui să spună un copil de 3 ani?

Până la 3 ani, cei mai mulți copii poartă deja un mic dialog și pun întrebări. Reperele de mai jos sunt cele ale CDC, care descriu ce fac 75% sau mai mult dintre copii la această vârstă (CDC), completate cu reperele ASHA pentru 2–3 ani (ASHA):

• poartă o conversație cu cel puțin două schimburi de replici;
• pune întrebări cu „cine”, „ce”, „unde” sau „de ce”;
• spune ce se întâmplă într-o imagine sau într-o carte: „aleargă”, „mănâncă”;
• își spune prenumele când e întrebat;
• vorbește destul de clar încât cei din jur să-l înțeleagă de cele mai multe ori, deși oamenii care nu-l cunosc pot să nu înțeleagă încă tot;
• leagă des cuvinte în propoziții, iar uneori repetă câte un cuvânt sau o bucată de propoziție;
• pronunță corect sunete ca p, b, m, d, n și majoritatea vocalelor (date din studii pe limba engleză).

Fiecare copil are ritmul lui. Etapele pe larg le găsești în ghidul despre dezvoltarea limbajului pe vârste.

Cum faci exercițiile ca să-i placă?

Câteva minute pe zi, în joacă, sunt suficiente. Vorbește despre ce face el și răspunde cu o propoziție puțin mai lungă decât a lui. Dacă pronunță greșit, spune tu cuvântul corect, fără să-l corectezi și fără să-i ceri să repete (NHS Alder Hey). Principiile pe larg sunt în ghidul de exerciții logopedice pentru copii, iar când jocurile de aici devin prea ușoare, treci la cele pentru 4 ani.

Ce jocuri de vocabular și propoziții poți face cu un copil de 3 ani?

1. Săculețul cu surprize

Ce exersează: vocabular. Materiale: o pungă de pânză sau o cutie și 5–6 obiecte din casă: lingură, șosetă, mașinuță, cheie, periuță de dinți.

1. Pune obiectele în pungă fără să le vadă.
2. Scoateți pe rând câte unul și spune-i numele: „O șosetă!”
3. Adaugă ce facem cu el: „Șoseta se pune în picior.”

Mai greu: lasă-l să pipăie un obiect în pungă și să ghicească ce e înainte să-l scoată.

2. Ce face ursulețul?

Ce exersează: verbe și propoziții scurte. Materiale: o jucărie de pluș, o cană, o lingură, o pernuță.

1. Fă jucăria să mănânce, să bea, să doarmă sau să sară.
2. Întreabă: „Ce face ursulețul?”
3. Dacă spune „doarme”, extinde: „Da, ursulețul doarme pe pernă.”

Mai greu: el mișcă jucăria și îți spune ce face; apoi încercați două acțiuni la rând: „Ursulețul bea și pe urmă doarme.”

3. Cartea cu imagini

Ce exersează: vocabular și întrebări („cine?”, „ce?”, „unde?”). Materiale: o carte cu imagini mari și puțin text.

1. Lasă-l să aleagă cartea și să întoarcă paginile.
2. Numește ce vede și ce face personajul: „Uite, un câine. Câinele aleargă.”
3. Întreabă „Unde e pisica?” sau „Ce face băiatul?” și așteaptă câteva secunde răspunsul.

Mai greu: înainte să întoarceți pagina, întreabă: „Ce crezi că urmează?”

4. Asta sau asta?

Ce exersează: vocabular și cereri. Materiale: lucruri din rutina zilei: fructe, haine, jucării.

1. Ține câte un lucru în fiecare mână: „Vrei măr sau banană?”
2. Dacă doar arată cu degetul, spune tu cuvântul („Banană!”) și dă-i-o.

Mai greu: trei variante sau alegeri după o însușire: „Tricoul roșu sau tricoul albastru?”

5. Unde s-a ascuns?

Ce exersează: înțelegerea instrucțiunilor și cuvinte de poziție. Materiale: o jucărie mică, o pernă, un coș.

1. Ascunde jucăria cât timp se uită la tine și spune unde e: „E sub pernă.”
2. Apoi ascunde-o fără să vadă și dă-i indicii: „Caută în coș.”
3. Când o găsește, spuneți împreună unde era.

Mai greu: instrucțiuni în doi pași: „Ia mașina și pune-o pe masă.”

6. Alo, cine e?

Ce exersează: conversația, adică schimbul de replici. Materiale: două telefoane de jucărie sau două pahare de plastic.

1. Sună-l: „Alo! Cine e?”
2. Pune-i o întrebare simplă: „Ce mănânci?”
3. Răspunde la ce spune el și mai întreabă ceva.

Mai greu: țineți conversația trei-patru replici și strecoară și întrebări cu „de ce?”.

Ce jocuri de ascultare și sunete merg la 3 ani?

Jocurile de mai jos pregătesc auzul fonematic, adică abilitatea de a deosebi sunetele din cuvinte.

7. Ce se aude?

Ce exersează: atenția la sunete, baza auzului fonematic. Materiale: 3–4 obiecte care fac zgomot: un clopoțel, chei, o hârtie, o sticlă cu orez.

1. Arată-i fiecare obiect și zgomotul lui.
2. El închide ochii, tu faci un singur zgomot.
3. Deschide ochii și arată obiectul care a sunat.

Mai greu: două zgomote la rând („Care a fost primul?”) sau zgomote mai încete, din cealaltă parte a camerei.

8. Cum face animalul?

Ce exersează: sunete și imitare. Onomatopeele ca „muuu”, „bee” sau „pi-pi” folosesc sunete pe care copiii le spun devreme, ca m, b și p. Materiale: animale de jucărie sau cartonașe cu animale.

1. Scoate un animal și fă sunetul lui: „Vaca face muuu.”
2. Scoate-l pe următorul și așteaptă să facă el sunetul.

Mai greu: tu faci sunetul, el găsește animalul; apoi adăugați zgomote de vehicule: trenul face „ciu-ciu”, mașina face „tuu-tuu”.

9. Bate din palme numele

Ce exersează: silabele, primul pas spre auzul fonematic. Materiale: niciunul; mai târziu, cartonașe cu animale.

1. Spune rar numele lui și bate din palme la fiecare silabă: „An-drei”.
2. Faceți la fel cu „ma-ma”, „ta-ta” și numele fraților sau ale bunicilor.
3. Bateți împreună, apoi lasă-l să bată singur.

Mai greu: cuvinte de trei silabe, ca „pi-si-că” sau „ma-și-nă”.

10. Cântecul cu pauză

Ce exersează: rime, memorie și cuvinte noi. Materiale: un cântec sau o poezie scurtă pe care o știe.

1. Cântați împreună de câteva ori, cu gesturi.
2. Oprește-te înainte de ultimul cuvânt al unui vers și așteaptă să-l completeze el.

Mai greu: lasă-l să completeze mai multe cuvinte sau schimbă intenționat un cuvânt și vezi dacă observă.

Când merită o evaluare logopedică la 3 ani?

CDC recomandă să nu aștepți dacă un copil nu atinge unul sau mai multe repere pentru vârsta lui ori pierde abilități pe care le avea (CDC). La 3 ani, discută cu medicul pediatru sau cu un logoped dacă:

• leagă rar cuvinte în propoziții;
• nu pune întrebări și nu poate purta un schimb de două replici;
• nu își spune prenumele când e întrebat;
• nici cei din familie nu-l înțeleg de cele mai multe ori;
• a încetat să folosească unele cuvinte pe care le spunea;
• nu reacționează când îl strigi sau ai îndoieli despre auz, pentru că o întârziere în vorbire poate veni și din auz (NIDCD).

Ce poate însemna o întârziere afli pe pagina despre întârzierea în vorbire. Dacă recunoști unele dintre aceste semne, o evaluare logopedică lămurește ce are nevoie copilul tău.